Cântarea "Axionul Maicii Domnului"

În apropiere de schitul Protatului, se afla o chilie închinată praznicului Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în care vieţuia un Ieromonah împreună cu ucenicul său. Într-o sâmbătă seara, bătrânul vrând să meargă la priveghere, la schitul Protatul, a zis ucenicului său: "Fiule, eu mă duc să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie şi-ţi citeşte rânduiala rugăciunilor tale." După ce a zis acestea, bătrânul a plecat. Mai târziu cineva a bătut la uşă. Fratele deschizând, a văzut la uşă un monah străin, pe care poftindu-l, a intrat în chilie unde a rămas toată noaptea. La vremea Utreniei sculându-se, au cântat împreună toată rânduiala cuvenită. Când au ajuns la cântarea: Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii..., fratele a rostit numai această cântare, aşa cum a fost ea alcătuită de către Sfântul Cosma Melodul. Cântând şi monahul cel străin, a făcut începutul astfel: Cuvine-se cu adevărat să Te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru, continuând cu Ceea ce eşti mai cinstită.... Auzind aceasta ucenicul bătrânului, a zis către monahul ce părea străin: "Noi cântăm numai Ceea ce eşti mai cinstită, dar Cuvine-se cu adevărat niciodată nu am auzit, nici noi, nici cei mai-nainte de noi. Deci, scrie-mi te rog cântarea aceasta ca să o cânt şi eu Născătoarei de Dumnezeu." Acela răspunzând a zis: "Adu-mi cerneală şi hârtie ca să scriu." Fratele a răspuns că nu are nici cerneală, nici hârtie. Atunci monahul cel străin a cerut să-i aducă o lespede de piatră, pe care primind-o a început să scrie cu degetul pe ea, ca pe ceară moale, cântarea Cuvine-se cu adevărat... Şi o minune! atât de adânsc s-au săpat slovele pe lespedea aceea, ca şi cum s-ar fi scris pe ceară moale. După aceea dându-i lespedea scrisă i-a zis: "De acum înainte, aşa să cântaţi şi voi, şi toţi creştinii drept-credincioşi. Şi imediat s-a făcut nevăzut, căci era Arhanghelul Gavriil, trimis de Dumnezeu, ca să descopere această cântare îngerească, care este preaplăcută Maicii lui Dumnezeu. Venind bătrânul de la priveghere şi intrând în chilie, ucenicul a început a cânta, după cum îl învăţase îngerul şi i-a arătat lui şi lespedea cea scrisă în chip minunat. Bătrânul văzând şi auzind acestea a rămas uimit. Luând amândoi lespedea scrisă de înger au mers şi au arătat-o Întâi-stătătorului Sfântului Munte şi celorlalţi bătrâni ai Obştescului Sobor, povestindu-le toate cele ce se făcuseră. Auzind ei aceasta, cu toţii într-un glas au slăvit pe Dumnezeu şi au mulţumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoare. Îndată au trimis lespedea Patriarhului şi Împăratului în Constantinopol, însemnându-le prin scrisori toată cuprinderea acestei minuni. Şi de atunci, această cântare îngerească s-a răspândit în toată lumea ca să se cânte Maicii lui Dumnezeu de către toţi drept-credincioşii. Iar Sfânta Icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce era în chilia aceea în care s-a făcut minunea, s-a adus de către părinţii Sfântului Munte în Biserica Protatul, unde se află până astăzi, aşezată în Sfântul Altar. Iar chilia a început a se numi Axion Estin, adică Cuvine-se cu adevărat. ( Viaţa P.C. Părinţi de la Sf. M. Athos, trad. de Arhim. Calinic Boteanu, Bucureşti, 1903.)