Cât de mult iubeşte Domnul
Pe făptura Lui de jos,
Şi cum nu socoate omul
Darul cel întru Hristos!
Toate minţile din lume
Şi talentele de soi,
Nu ajung ca să măsoare
Mila Lui cea către noi!
Pentru om zideşte lumea,
Cu Edenul desfătat,
Aşezându-l să rămână
Veşnic ca un împărat!
Prin păcatul neascultării
Pierde locul fericit,
Şi la stricăciunea morţii
Omul este osândit!
Nelăsând pe totdeauna
Să rămână sub blestem,
Vine jos Mântuitorul
Şi ne cheamă la Eden.
El pogoară tainic cerul
Prin venirea pe pământ
Ca să ne sfinţească firea
Cu al darului veşmânt.
Viaţa cea nemuritoare
Dobândim noi cei de jos
Şi ne facem fii Slavei
Prin lumina lui Hristos!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu