Răsai asupra mea lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioară,
O, Maică Sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!
Speranţa mea tu n'o lăsa să moară,
Deşi a fost adânc noian de vină;
Privirea ta de lacrimi calde plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară!
Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele,
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu