Un vameş şi-un fariseu
Sus, la templu au urcat,
Fiecare-n felul său,
Vrând să scape de păcat.
Vameşul departe stând,
Ochii nu şi-i ridica
Şi din inimă oftând,
Mila Domnului cerea.
Fariseul drept stătea,
Pe cei din jur judecând,
Că-i un sfânt el se credea,
Spre Domnul ruga-nălţând.
Şi ne-nvaţă Dumnezeu
Că, la casa sa , sporit
S-a-ntors cel ce ofta din greu,
Pentru că era smerit.
Ia priveşte-n dreptul tău!
Tu, ce vrei a te sfinţi,
Vameş eşti, sau fariseu?
Spune-acum şi nu minţi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu